Boala lui Calache – O Expresie cu Rădăcini Adânci în Folclorul Bucureștean

Cine nu a auzit măcar o dată expresia „Boala lui Calache”?

Folosită frecvent în conversațiile de zi cu zi, acest termen a devenit o metaforă pentru situații bizare, neînțelese sau aparent fără soluție. Dar de unde provine această expresie? Ce poveste sau adevăruri se ascund în spatele ei?

În inima Bucureștiului interbelic, pe celebra stradă Lipscani, exista un magazin de coloniale cu o firmă luminoasă care atrăgea privirile trecătorilor: „La Don Calache – Magazin de Coloniale”.

Acest loc nu era doar un simplu magazin, ci un reper al orașului, cunoscut pentru diversitatea produselor și pentru atmosfera sa unică. În mijlocul acestei povești se afla Don Calache, un personaj misterios, dar extrem de carismatic, a cărui viață și obiceiuri au dat naștere unei expresii care dăinuie și astăzi: „Boala lui Calache”.

Dar cine a fost, de fapt, Don Calache? Ce înseamnă expresia care îi poartă numele și cum a ajuns să fie atât de folosită? Află în cele ce urmează povestea fascinantă a acestui personaj și a expresiei care a devenit sinonimă cu pasiunea exagerată sau cu un comportament excentric.

Cine a fost Don Calache?

Don Calache era un bărbat de aproximativ 48 de ani, descris ca fiind un om frumos, cu părul bogat, ușor ondulat, și mereu cu zâmbetul pe buze. Era recunoscut pentru amabilitatea și curtenia cu care își trata clienții, indiferent de statutul lor social. Magazinul său de pe Lipscani era renumit pentru faptul că „găseai orice”, iar această reputație îl făcuse cunoscut printre toate păturile sociale ale Bucureștiului.

Boala lui Calache

Deși era extrem de sociabil și respectat, Don Calache era și un om enigmatic. Nimeni nu știa prea multe despre viața sa personală, iar discreția sa alimenta curiozitatea celor din jur. În fiecare zi, fie că era în magazin, fie că stătea pe un scaun în fața prăvăliei, Don Calache părea să fie un om simplu, dar cu o aură de mister care îl făcea special.

„Boala lui Calache” – O pasiune transformată în legendă

Un aspect fascinant al vieții lui Don Calache era pasiunea sa pentru toamna românească. În fiecare an, odată cu venirea lunii septembrie, Don Calache era cuprins de un dor de ducă irezistibil. Într-o dimineață, magazinul de pe Lipscani se închidea brusc, cu obloanele trase și un afiș mare care anunța: „Magazinul se redeschide pe 1 octombrie”. În această perioadă, Don Calache pleca la marginea Bucureștiului, la cârciuma „Trei Coceni”, unde își petrecea timpul într-un mod cu totul aparte.

Această „dambla” a lui Don Calache – de a lăsa totul baltă pentru a se bucura de frumusețea toamnei, de mustul dulce, mititei și muzică – a devenit subiect de discuție și glume în tot orașul. Oamenii spuneau despre el că are o „boală” care îl face să dispară în fiecare toamnă și să se dedice pasiunilor sale. Așa s-a născut expresia „boala lui Calache”, folosită pentru a descrie o obsesie, o pasiune exagerată sau chiar un comportament excentric.

Viața la cârciuma „Trei Coceni”

La „Trei Coceni”, Don Calache își găsea liniștea și bucuria într-un mediu rustic, departe de agitația orașului. Aici, era întâmpinat cu brațele deschise de Nea Iorgu Sprâncenatu, proprietarul cârciumii, și de soția acestuia, coana Tincuța. În acest colț de lume simplă, Don Calache devenea un alt om: un petrecăreț melancolic, care își trăia pasiunile cu intensitate.

Boala lui Calache

Serile la „Trei Coceni” erau animate de muzică, dans și povești. Don Calache îi chema pe Ciufu și Fufu, doi viorişti celebri din Ferentari, care, alături de alți muzicanți, dădeau viață petrecerilor. Melodii precum „Pe lângă plopii fără soț” sau „Pe sub fereastră-ți curge un râu” răsunau până târziu în noapte, iar Don Calache, cu un pahar de zaibăr în mână, își lăsa sufletul să se elibereze de melancolie.

Misterul din spatele lui Don Calache

Deși era un om al petrecerilor și al bucuriei, Don Calache purta în suflet o rană adâncă, pe care nu o dezvăluia nimănui. În momentele de melancolie, le spunea muzicanților: „Măi, voi habar nu aveți ce rană se ascunde sub buzunarul de la vestă…”. Această confesiune vagă adăuga și mai mult mister personalității sale și alimenta zvonurile despre viața sa personală.

Unii spuneau că Don Calache avusese o iubire pierdută, iar alții credeau că era doar un om care își găsea alinarea în muzică și prietenie. Cert este că, pentru o lună pe an, Don Calache se transforma complet, trăind viața cu o intensitate rar întâlnită.

Cum a devenit expresia „boala lui Calache” parte din folclor?

Povestea lui Don Calache și a escapadelor sale anuale s-a răspândit rapid, devenind subiect de glume și anecdote. Oricine avea o pasiune neobișnuită sau un comportament excentric era comparat cu Don Calache. Expresia „boala lui Calache” a început să fie folosită pentru a descrie orice obsesie sau dorință care părea să scoată oamenii din rutina lor obișnuită.

Boala lui Calache

De exemplu:

  • „Iar s-a apucat să colecționeze timbre? Are boala lui Calache!”
  • „Nu vine la muncă, zice că pleacă la munte să se regăsească. Clar, are boala lui Calache!”

Don Calache după război: O viață schimbată

După Al Doilea Război Mondial, povestea lui Don Calache a luat o turnură neașteptată. Magazinul de pe Lipscani fusese distrus în bombardamente, iar Don Calache, întors din război, s-a mutat împreună cu soția sa Raisa, o femeie din Ucraina, în Băilești. Aici, și-au refăcut viața, deschizând un magazin de mărunțișuri și un atelier de croitorie.

Deși viața îl dusese departe de Lipscani și de cârciuma „Trei Coceni”, Don Calache a rămas în memoria colectivă a bucureștenilor ca un personaj unic, a cărui „boală” a inspirat o expresie nemuritoare.

Concluzie: Ce înseamnă „boala lui Calache” pentru noi astăzi?

„Boala lui Calache” nu este doar o expresie; este o poveste despre pasiune, despre dorința de a ieși din cotidian și de a trăi viața în felul propriu. Este un exemplu de cum un personaj carismatic și excentric poate deveni parte din folclorul urban, lăsând în urmă o moștenire culturală care dăinuie peste generații.

Fie că este folosită în glumă sau cu seriozitate, această expresie ne amintește să ne urmăm pasiunile, chiar dacă ele par neobișnuite pentru ceilalți. La urma urmei, fiecare dintre noi are, într-un fel sau altul, o „boală a lui Calache”.

Descoperă alte articole fascinante aici